Parfumul timpului
Memoria olfactivă este printre cele mai puternice metode de a te întoarce în timp cunoscute omului: simți un miros anume și te trimite direct în copilărie, în brațele vreunei foste iubiri, a primei zi la un job nou sau în cel mai fericit moment al tău. Declanșează nu doar amintirile, ci și emoțiile asociate acelor vremuri și este rezistentă la trecerea timpului.
Probabil cea mai bine așezată astfel de memorie olfactivă este casa părinților. Încă de când eram copil adoram mirosul casei noastre și, când intram pe ușă după vreo absență, oricât de scurtă, exclamam: ”Ah, miroase a casa mea!” E dificil de descris, dar cred pot spune că mirosea a curat, a ceva bun de mâncare, a cald, a rufe îmbălsămate cu Lenor albastru și a lucruri ”la locurile lor”. Efectul era instantaneu, odată ce simțeam acest miros de acasă, mă simțeam automat în siguranță.
La prima vizită acasă după facultate, aduceam cu mine un geamantan imens plin cu lucruri de spălat care răspândea mirosul garsonierei unde am locuit în primele două luni: a chiștoace de țigări de la vreo 2-3 oameni care stăteau aproape mereu cu noi. Când am deschis geamantanul, cele două mirosuri s-au lovit antagonic și au creat o decizie: trebuie să mă mut!
Din când în când, în special iarna, și casa mea din București miroase ca cea a părinților. De la mama știu să fac curat, să gătesc și să pun balsam albastru. Uneori, intru după o zi lungă și… ”ah, miroase a casa mea!”
În liceu, roșcata cea înțeleaptă avea un parfum Jil Sander care îi devenise semnătură. Ajungeam dimineața și, pe măsură ce mă apropiam de banca noastră, chiar dacă m-ar fi legat cineva la ochi, o simțeam din ce în ce mai aproape, ca în toate zilele în care am împărțit jumătate de metru pătrat. Liceul meu miroase a parfumul ei, era foarte intens și mă acoperea și pe mine. Eu mă dădeam cu un parfum foarte fresh de la Avon, Individual Blue, care era imediat acoperit de dulceața intensă, dar autoritară a lui Jil Sander.
Când ne-am mutat împreună la facultate, împărțeam 3 metri pătrați în camera noastră și ea tocmai primise un Lolita Lempicka cu care se dădea când ieșeam pe undeva sau când avea nevoie de un mood boost. Eu aveam tot ceva de la Avon, cred că Today/Tomorrow? dar înțeleg că a fost memorabil pentru alții pentru că după ce m-am despărțit de un iubit, mi-a zis că am schimbat și parfumul.
La primul meu job am primit cadou de la băieții cu care lucram în echipă un Hugo Boss Femme. Mie nu-mi plăceau parfumurile dulci și acesta nu dădea bine pe pielea mea, dar rămânea OK pe haine, așa că mă dădeam ca să le arăt că apreciez.
La următorul job, mi-am luat Funny de la Moschino pe care l-am purtat aproape 7-8 ani. Devenise semnătura mea, era floral fructat și destinat fetelor tinere – așa era descrierea lui. Era ”parfumul meu” și, deși eu nu îl mai simțeam pe mine mai mult de 2 minute, prietenii mei îl recunoșteau pe mine. Am avut momente frumoase cu el și este mirosul tinereții, al vârstei de 20 plus așa că, în sticluța pe care încă o mai am, stau toate amintirile, emoțiile, eșecurile, îndrăgostirile și despărțirile acelor ani. De câte ori desfac căpăcelul în formă de inimă, îmi apar într-un flashback diverse trăiri dulci-amărui, ușor fructate
De anul acesta am trecut pe Miu Miu, proaspăt lansat, i-am dat târcoale o vreme pentru că voiam să îmi schimb amprenta. Am renunțat la partea fructată și am înlocuit-o cu cea lemnoasă. Iasomie, trandafiri la început, pe o bază de Akigalawood. Acum că mă gândesc mai bine, pare foarte potrivit ca metaforă – s-au mai copt fructele, s-au mai întărit bazele
În primăvară am făcut un curs de degustător de vin și s-a discutat mult despre memoria olfactivă. De multe ori asociată cu parfumul personal, pentru degustătorii de vin face diferența în performanță. Orice miros nou trebuie bine așezat în memorie, orice fruct, orice floare, orice senzație. Iarbă tăiată, ardei roșu, prune afumate, soc etc. Ni s-a spus că nu există un mod greșit de a asocia buchetul unui vin, dar mi-a plăcut în mod deosebit cum a descris profesorul nostru un vin alb: ”miroase a camera din față de la bunicii mei, acolo se țineau merele și gutuile iarna și mirosea a coajă rece de fructe.” Și închidea ochii cu nasul în pahar și cred că nu mai era cu noi, ci se aștepta să-și vadă buncii…
În urma acelui curs și a dificultății pe care am constatat-o în a numi aromele pe care le cunoșteam, am decis ca atunci când miros ceva nou, famliar sau foarte intens, să fac un efort să-l spun cu voce tare și să-l aloc într-un raft al minții, ca o arhivă, ușor de căutat. Așternuturi uscate la ger, coajă de pâine neagră, prăjitură cu pere coapte, foaie de dafin, tuberoze, trufe albe, lăcrămioare, ulei de măsline de la mama lui…
Voi cu ce asocieri olfactive vă întoarceți în trecut?
Tweet