Cred că v-am povestit de multe ori ce copilărie frumoasă am avut. Ce firească perioadă, fără tristeți și lipsuri a mai fost! Apoi, mama fiind învățătoare, am stat mereu printre copii și am avut parte de prezența lor veselă care te vitalizează sau te înduioșează. Sora mea are aproape 13 ani și nimic nu ne bucură decât s-o vedem sănătoasă și cu zâmbetul pe buze. Din toate aceste motive, a […]
TweetAșa răspund la întrebarea-titlu de ultima dată. Frământările, grijile, angoasa din ultima săptămână nu le-o doresc dușmanilor mei niciodată. E drept, sunt mai prăpăstioasă din fire, dar mi se trage dintr-o dorință nestăpânită de control, de siguranță și căutarea unei perfecțiuni a propriei mele existențe care poate obosește prin egoismul ei. Am fost nesuferită, îngândurată, absentă. Am trecut de la o stare la alta mai rău ca un caz clinic […]
TweetTrebuie să mă mut iar. Nu există un lucru pe lumea asta pe care să-l detest mai tare decât împachetatul și căratul dintr-o casă în alta. Urăsc schimbările mari, simt că fiecare schimbare radicală, indiferent că e în mai bine, are ceva în ea din sfâșierea unei morți. Când plec definitiv dintr-un loc care mi-a fost drag, simt că las acolo o părticică din mine. Am lăsat cel mai mult […]
TweetSau leapșa pe care mi-a dat-o Anne, în care trebuia să sumarizez anul ce-a trecut într-o fotografie, din punctul meu de vedere. Iat-o. 2010 este anul în care am făcut cunoștință cu Lecturi Urbane de unde a început o înșiruire de evenimente benefice pentru mintea și sufletul meu, pentru întreg anul meu 2010. Un apogeu al acestei fericite întâlniri a fost 5 iunie, care a însumat toate ingredientele fericirii mele: […]
TweetVă mulțumesc tuturor pentru urări, pentru cele de c-o zi înainte, pentru cele copleșitor de multe din ziua Z și cele răzlețe de c-o zi după, toate la fel de bine primite și apreciate. Am rămas fără cuvinte. N-am dat nicio petrecere, n-am anunțat dinainte nimic și cu toate astea, am primit urări cum nici nu visam. E drept, Facebook ajută mult, dar am simțit că toate urările mi-au fost […]
TweetOnorez leapșa lui Chinezu cu un ochi râzând și cu unul întristat. Râzând pentru că a fost așa de distractiv, că eram mici și simpatici și plângând pentru că e așa departe vacanța dintre clasa a VI-a și a VII-a, cea mai încărcată de excursii. Eram elevă în clasa a VI-a J, venită de la o altă școală în anul acela și am făcut tot posibilul să mă integrez repede […]
TweetCred că v-am mai povestit cum mi-am petrecut eu vacanţele de vară pe la bunicii mei la ţară, undeva între Bacău şi Roman, într-un sătuc care avea de toate: şi copii, şi maidane, şi pâraie şi unde aveau bunicii casă cu grădină şi livadă. Iar odată desprinsă de colţul fustei mamei şi de nelipsita frază: „Dacă stai tu, stau şi eu”, am început să gust vacanţele cu adevărat. Şi bunicii […]
TweetAm fost prizonieră (dar de bună voie și cu mare drag) la Piatra Neamț aproape de venirea Anului Nou. Și tare a mai fost frumos! Dar acum, revenind acasă și cu un picior de plecare la București, îmi dau seama că micuța și cocheta mea vacanță de Sărbători ia sfârșit și locul îi e luat de cenușiul dar vivacele București, de noi începuturi și de reluarea unor rutine. Drept să […]
Tweet