Mecanica inimii si mecanicii ei

Am citit „Mecanica Inimii” de Mathias Malzieu acum vreo doi ani si am decis imediat ca e una dintre cele mai dragalase povesti de dragoste pe care le-am citit. Pe coperta scria ca e „o carte ca o turta dulce pentru copii” si exact asa a fost.

E povestea micutului Jack care s-a nascut cu un aparent defect – inima lui are nevoie de sustinerea unui ceas care sa-i regleze bataile inimii. Moasa Madeleine i-l monteaza si micul Jack ramane sa traiasca cu ea, grija ei fiind ca baietelul fragil sa nu se emotioneze si sa nu-si supuna inima la emotii puternice care s-o deregleze. Si care e cea mai puternica si inevitabila emotie umana? Desigur, iubirea, iar Jack ii simte fiorii atunci cand o intalneste pe micuta cantareata, domnisoara Acacia, la prima lui iesire in lume. Mama ei de dragoste, te loveste pe nepregatite mereu. Iar in acest caz, cea mai nepregatita e Madeleine care nu poate accepta usor ideea ca Jack a crescut si se supune emotiilor pe care le genereaza iubirea, dar si durerea care vine cu ea. Traiectoria lui Jack si a micutei cantarete se intersecteaza dupa o calatorie lunga si iubirea lor se consuma cu pasiune, cu probleme, cu dureri si bucurii, ca toate iubirile. Neaparat sa cautati cartea, o sa devina una dintre preferatele voastre, mai ales ca, fiind scrisa de un barbat care nu exagereaza nici cu romantismul, nici cu iubirea.

Am tinut neaparat sa va povestesc despre carte ca sa va pot povesti despre piesa de teatru bazata pe carte, dramatizata de Chris Simion care aduce un plus de sensibilitate, ea facand alegerea pasajelor cat sa fie toate partile importante, dar si sa transmita aceleasi emotii care zguduiau inima bietului Jack. Iar actori… oh, ce actori: Maia Morgenstern, Marius Manole, Medeea Marinescu, Marian Ralea si Vlad Zamfirescu. Spectacolul nu s-a jucat, ci… s-a citit. Am asistat la piesa ca o repetitie finala, pe parcursul careia actorii s-au adaptat in ritmuri diferite. Nu stiu cat s-a repetat inainte, caci, din ce am inteles, nu au mai jucat in aceeasi formula aceasta piesa, dar am simitit ca intensitatea rolului a crescut pe parcurs la fiecare dintre ei, nu doar pentru ca insasi povestea devine mai palpitanta, caci nu e neaparat asa, ci pentru ca au inceput sa vibreze intre ei, cu sala, cu povestea. N-as putea sa arat momentul, dar a s-a simtit in sala, pe fetele lor, pe retinele noastre.

Maia Morgenstern e perfecta in rolul batranei Madeleine – stricta, intransigenta sau blanda si dulce. Iar actrita ma fascineaza de fiecare data, cu fiecare cuvant apasat, cu vocea ei atat de patrunzatoare, cu gesturile pronuntate, definitia teatralitatii. Marius Manole s-a lasat cuprins de rol atat de tare incat a inceput sa planga, sa transpire, sa tremure, sa-si miste scaunul… tot. Trecusem de mult de teatru-lectura si asta pentru ca el a mai fost Jack de multe ori

Marian Ralea a fost din nou magician. In spirit de gluma, sau pentru ca e parte esentiala din prezenta lui, a venit cu palaria lui de Magician, iar, in mijlocul actiunii, facandu-se tot soiul de legaturi, Marius Manole l-a strigat „Hai, magi, te rog!” moment in care toata sala a chicotit. „Magi” va fi mereu „magi”, chiar si cand joaca rol de alt magician… Si magic a fost pentru ca a preluat discret si rolul dramaturgului in momentul in care Chris Simion, gatuita de emotii, n-a putut sa se faca auzita. Iar intre replicile lui a intervenit prompt Maia Morgenstern.

Complicitatea lor, modul cum se surprindeau prin improvizatii, emotiile pe care le-au transmis publicului pana tarziu in noapte (piesa s-a terminat dupa miezul noptii), dar si povestea in sine au facut din Mecanica Inimii piesa perfecta pentru a da startul festivalului.

Si abia au inceput!

Tweet