Cum se mananca iaurtul cipriot
Sa ne intelegem: iaurtul cipriot e tot iaurt grecesc, doar ca e facut in Cipru. Bun. Bun de tot, gras, cu o textura aparte, bogat, fin, sanatos, de capra si, foarte important, cu foarte putin zer. Delicios, doar ca el nu se consuma cu gura. Explic imediat.
La vreo trei zile dupa ce am ajuns in Cipru si am stat la plaja regulamentar dimineata pana la 11 si seara dupa 4 jumatate, am decis sa mergem la plaja la pranz. Eram relaxati, aveam umbrele, nu voia nimeni plaja, ci o balaceala si zgomot de valuri. Si pentru ca m-am incurcat in prosoape, palarii, creme, cabluri, sticle de apa, fructe si cele necesare, cand am scapat la balaceala m-am dus cu gandul ca nu stau mult, asa ca nu m-am dat cu crema. Eram increzatoare ca bronzul timid de ore slabe mi-a pregatit pielea pentru 10 minute de soare de amiaza.
N-am stat chiar 10 minute pentru ca apa era perfecta si ne-am harjonit cu niste valuri pana am uitat de noi. Am ajuns la umbrele, m-am uns bine cu SPF 50 pe nas si pe umeri si am stat la umbra bucurandu-ma de muzica din casti. Pe la 2 am simtit ca mi-e putin cald pe brate si la genunchi. La 3 m-am uitat prima oara in oglinda unui supermarket si nu m-am recunoscut: eram ca un racusor blond si chinuit.
Nu am mai patit asta din 2001 cand am fost la munte si mi se parea ca oricum e frig la plaja. Stiam ca trece cumva cu smantana, cu zeama de castraveti, de rosii si crema calmanta. De rosiile lor cam verzi n-am fost convinsa, cu castravetii dura prea mult, asa ca am cautat disperata smantana. N-am gasit smantana, dar 10% grasime in iaurtul grecesc parea suficient. Asadar, iata-ma incuiata in camera mea (de rusine, desigur) cu 300 de grame de iaurt pe maini, pe frunte si pe genunchi, reimprospatand stratul din 5 in 5 minute pentru ca se absorbea ca pe un servet. O ora mai tarziu, am iesit mergand ca un zombie, dar cu pielea vizibil calmata. A doua zi n-am iesit din casa si cum ma atingea o raza pe terasa, ma feream ca un vampir.
Sunt doua morale aici:
1. Iaurtul cipriot e bun cu miere si nuci, dar e cel mai bun consumat direct pe piele. Face minuni.
2. Intotdeauna, INTOTDEAUNA! sa va dati cu crema de protectie potrivita pielii, cu ceva timp inainte de expunerea la soare sau chiar la umbra. E bronzul campionilor, va zic!
In acest sens, pana la 31 iulie, Farmec are o promotie tematica:
„orice comandă online care conţine cel puţin 2 produse din gama Gerovital Sun va primi o Medalie de argint Gerovital Sun.
Medaliile de argint se vor adăuga automat în coşul de cumpărături dacă se respectă condiţia de mai sus şi anume, să existe în coşul de cumpărături cel puţin 2 produse Gerovital Sun.”
Adica, sa presupunem ca va pregatiti de plaja cu un minim de crema de protectie si un lapte protector de dupa plaja, deci primiti o medalie de argint, certificata, autentica, de la mama ei fermecatoare.
Si pentru ca empatizez la maximum cu cei care au patit ca mine, facem si un concurs: pana luni imi lasati un comentariu cu povestea voastra haioasa (desi, probabil dureroasa) legata de o patanie cu soarele si facem o tragere la sorti pentru un ulei bronzant protector si un lapte reparator. Abia astept sa vad cu ce v-ati „dres” – smantana sau iaurt? :))
Ne-a fost dor de tine
Oaaa, si mie de voi. Nu-mi vine sa cred ca n-am scris atat de mult timp!
Povestea mea e de acum 2-3 ani, nici nu mai stiu exact. Era un inceput arzator de vara cand prietenul meu – mare amator de avioane si fotografie – mi-a propus sa mergem la un spectacol aviatic, ce avea loc la aeroportul Otopeni. Un mod minunat de a petrece dimineata de sambata impreuna. Buuun. Ne-am pregatit noi de vineri seara cu de toate – geanta termoizolanta, apa rece, sucuri, sendvisuri, incaltaminte comoda, ba chiar mi-am cumparat si-o palarie de soare, ca nu aveam. Totul era gata. Un singur detaliu uitasem. Era iunie, nici nu ne obisnuisem bine cu gandul ca a venit vara, spectacolul era dimineata, noi eram indragostiti si entuziasmati, deci nu ne-a trecut prin minte ca ar fi buna si o crema de protectie. Si uite asa am stat vreo 3 ore pe un camp langa aeroport, admirand avioanele si fotografiidu-le in zbor, cu o palariuta mica pe cap si un maieu din acela decupat in dreptul omoplatilor, mai sportiv asa, cred ca stiti la care ma refer. Mai are rost sa zic ca am ajuns acasa rosie pe brate, umeri, piept si omoplati, arsa mai original decat tractoristii, cu model pe spate!? Problema n-a fost durerea, ca asta trece. Am incercat o crema cu aloe vera si niste iaurt, ca mi se parea racoritor. Dar urmele… Urmele alea m-au urmarit o vara intreaga, in care n-am putut sa port nimic cu spatele descoperit. Am fost apoi la mare si nu va pot explica cum stateam la plaja, cu umerii acoperiti cu o esarfa si dati cu factor de protectie mai mare, astfel incat sa ma bronzez pe jumatatea alba de spate – o adevarata strategie. 😀
Tragi-comic. Atunci, tragic pentru mine, aveam impresia ca o sa raman mult si bine cu omoplatii grena. Acum, mai mult comic, fiindca mi-a trecut si ma tot gandesc ce (nu) a fost in mintea mea. Deci mi-am invatat bine de tot lectia, nu mai stau fara crema nici cand am doar drumuri prin oras de facut!
Eu am 2 povesti – una mai veche si una mai noua. Sa le luam cronologic
Acum 3 ani ne hotaram noi (eu, al meu barbat si un prieten) sa facem creasta Pietrii Craiului. No, bun. Iunie parca era. Ne pregatim, facem bagajele, al meu barbat ia la el haine de schimb groase si de toate pentru ploaie. Zice el ca pe creasta ploua des.
Ajungem noi vineri pana la Curmatura, dormim acolo, sambata o luam spre creasta. Ei, pentru cine nu stie, creasta Pietrii Craiului e … cheala. N-are pomi, n-are apa, n-are scorburi, n-are nimic. Sunt dinti, dupa dinti de stanca (dar are capre, flori si peisaj fantastic). Si a fost un soare fabulos si necrutator. In total au fost 9 ore de traseu in soare, cu prea putina apa (evident) si nimic pentru protectie solara. Iar eu cu pantaloni 3 sferturi. Nu mai stiu cu ce ne-am peticit atunci, eram toti 3 terminati, dar stiu ca dupa asta am stat o luna in Vama (la vandut lucrusoare, nu la distractie) si nici dupa plaja zilnica nu mi-am pierdut „sosetelele” de bronz de la munte 😀
A doua e chiar de-acum 2 saptamani. Fost iar in Vama – o saptamana de data asta. Impresia mea a fost ca am stat la soare la orele potrivite, dar cum necum am reusit sa ma ard pe piciorul drept, mai mult in zona tibie-gamba cum am tinut piciorul indoit. Dar arsura – trecuse deja de faza de usturime si ma durea. Am ameliorat cu o lotiune calmanta dupa soare apoi cu o crema foarte hidratanta. Partea amuzanta insa vine dupa – am ajuns acasa, am respirat vreo 3 zile si am zis sa ma reapuc de alergat. Toate bune, ma urc pe banda si sontac sontac (mai mult injurand printre dinti ca mi-am pierdut rezistenta) termin antrenamentul. Cand termin de alergat, bineinteles, duc. Ce naiba, ma mananca piciorul drept. Duc mana sa scarpin si … tot piciorul basicat. Mai, dar stii cum, basica langa basica de parca mi-am pus bubble wrap pe picior. Doar ca mai marunt. Si stii ce se intampla cand dai de basici stil bibble-wrap, nu? Trebuie sa le spargi pe toate cu un amestec de bleacs si „trebuie, trebuie, trebuie sa le sparg pe toate!”. Toate bune, trece evenimentul, las o zi de pauza, in seara asta alerg iar. Ia ghicici cum arata piciorul meu iar? 😀
Lasa, incepi de acum. Mai bine mai tarziu decat niciodata 😀
Andreea B, sortii au ales ca tu esti castigatoarea
Iti scriu un mail si te premiez!
Multumesc pentru povesti, ati fost simpatici toti. Use sunscreen!
Multumesc