Duminica de carte – Cum citești când n-ai timp?

Una dintre cele mai mari ”probleme” ale cititului de astăzi este timpul. Toată lumea care a lăsat cititul cărților pe ultimul plan are scuza lipsei de timp. Știu cum e, nici eu nu am timp, dar pentru asta îmi fac mereu, chiar dacă e vorba numai de 10 minute adunate toată ziua.

În primul rând, am mereu cartea la mine. O condiție esențială a cititului în perioade aglomerate este prezența permanentă a cărții asupra mea ca să profit de orice timpi morți: așteptare, întârzieri, amânări etc. Astfel, dacă ajung prea devreme undeva, dacă aștept un mijloc de transport, îmi acord întregul timp ca să mă scufund rapid în lectură.

Citesc oriunde, dar cel mai mult pe mijloacele de transport. Luna aceasta am fost extrem de ocupată, deci și la fel de obosită. Nu  mă mai prind nici 15 minute din momentul în care m-am așezat în liniște acasă seara până ațipesc, iar dacă citesc în pat, înainte de culcare, rareori ajung mai departe de a 5-a pagină până simt cum mi se rupe firul logic. Așa că cel mai mult citesc în drum spre birou, deși fac doar aproximativ 7 minute cu metroul (cu tot cu așteptat în stație) asta înseamnă, în funcție de carte și de gradul ce concentrare, măcar 10 pagini. Uneori prind și la întoarcere, alteori mai am și alte drumuri. Ieri am avut un drum dus- întors până la stația Păcii, iar cu restul furtișagurilor zilei am reușit să dau gata vreo 120 de pagini.

E un exercițiu destul de greu: să te poți concentra la o lectură fragmentată, să ții minte unde ai lăsat universul cărții și să treci de la empatia cu personajele la viața reală și să înțelegi ceva la final. De aceea îmi pun semne în carte la pasajele care îmi plac cel mai mult, pe unele le notez undeva sau pur și simplu, le las așa și dacă am chef să răsfoiesc, știu că mă întorc exact la pasajele care mi-au plăcut, mi-au atras atenția sau sunt părți esențiale din structura cărții. Asta așa, ca să nu uit, mai ales dacă a fost ceva stufos, consistent, citit mai fragmentat ca de obicei. De exemplu Roșu și Negru a suferit vreo lună până am terminat-o și a avut vreo 30 de mici semne de carte

Dacă ai insomnii, ai noroc măcar într-un aspect: decât să te foiești de pe-o parte pe alta, folosește timpul care te frustrează și mai topește din numărul de pagini. În primul rând, cititul te poate ajuta să elimini anexietatea sau sursa disconfortului pentru că îți distrage atenția de la gândurile tale în altă lume, dar are și efecte fizice: scade ritmul cardiac și tensiunea arterială, îmbunătățește memoria și concentrarea, deci te poate ajuta să ai mintea mult mai limpede a doua zi. Această variantă a fost încercată cu succes în multiple ocazii în ultimele trei-patru luni.

Renunță la seriale înainte de somn. Odată că folosirea deviceurilor în pat înainte de culcare are efecte negative asupra somnului, dar îți și mănâncă timpul, împingându-ți ora de somn mult mai târziu. Știți deja că majoritatea serialelor sunt făcute astfel încât să îți facă poftă încă de unul, așa că odată început un episod cu o oră înainte de somn sau aproape de ora de culcare o să-ți ia, de cele mai multe ori, încă o oră, poate și mai mult. Eu n-am renunțat de tot la ele, dar am început să le văd mai eficient: nu ma mai uit, doar ascult, ca la teatrul radiofonic. Să fim serioși, puține seriale sunt cele la care chiar trebuie să te uiți – la majoritatea este suficientă o privire din când în când și volumul dat mai tare. Personajele le știi, imaginația ta poate completa spațiile libere cu succes, cel puțin eu mă simt mulțumită cu cât înțeleg în felul acesta cât am treabă prin casă, mă usuc pe păr etc.

Audio Books. Numai dacă poți, eu una nu pot, cum nici pe Kindle nu reușesc întotdeauna. Legătura pe care o formez cu o carte adevărată este și senzorială, dar depinde de fiecare.

Trebuie să vrei. În definitiv, ca pentru orice altceva, scuza asta cu timpul e o scuză pentru lipsă de motivație. Schimbă genul, autorii, încearcă ceva nou. Fă-ți poftă mereu. Știi foarte bine că ai doar de câștigat și satisfacția este incomparabilă. Dacă nu știi, încearcă până afli.

Acum de mi-aș mai aminti cum și ce scrii când n-ai timp…

Notă explicativă: părinții copiilor mici se exclud, ei chiar nu au timp și este de înțeles.