De ce bio?

Victor se plimbă printre scaune întrebându-ne mereu dacă mai avem nevoie de ceva, inspectând dacă totul e în regulă, urmărindu-ne reacțiile înainte să formulăm vreo cerere. Am o durere de cap de la nesomn și căldură și simt cum începe să-și facă efectul cappuccino-ul recomandat de el în loc de espresso. Spuma moale și călduță mi se duce direct în tâmple de parcă ar fi medicament. Ce bine că n-am pus zahăr.

Ne povestește despre cum au început: magazinul Pukka Food e deschis în Piața Amzei din 2008 când noțiunea de bio apăruse doar puțin prin occident, dar și-au încercat norocul și a mers. Au clienți fideli, iar amplasarea i-a făcut preferații expaților care au regăsit puțin din gustul delicios, chiar dacă nu gustau legume românești. Magazinul se aprovizionează din toată lumea: carnea din Germania și Austria, legumele vin în principal din Italia, iar restul produselor sunt aduse din toată lumea. De exemplu, bananele sunt importate din Ecuador sau Republica Dominicană, avocado din Israel, ananasul din Costa Rica sau Coasta de Fildeș. Aprovizionarea se face de două ori pe săptămână. Mai nou, ca să

”De ce nu lucrați doar cu producători locali?”

”Nu sunt serioși. Avem un producător de la care cumpărăm miere din Germania – e român. E mai simplu să luăm de acolo, chiar dacă mierea e românească pentru că lanțul de transport și rigoarea aprovizionării ne convine mai mult, știm că nu sunt abateri, iar calitatea e mereu aceeași.”

Mi-a trecut durerea de cap și m-am mai luminat la față. Îmi propune un pahar de vin bio.

Ce înseamnă vin bio? Înseamnă că nu are sulfiți adăugați pentru conservare, dar este foarte sensibil, se ține doar la rece și de aceea nu poate fi cel din supermarket. Nici cel din supermarket nu are mulți sulfiți, de fapt, are mult mai puțin decât cel de casă pentru că totul este controlat pentru cantitatea optimă, nu ”după ochi.” Procedeele de producție sunt tot rafinate, în timp ce vinul de țară nu este cu adevarat bio din acest punct de vedere: are sulf adăugat, poate și zahăr, lucruri pe care adevăratul vin bio nu le conține, de aceea Feteasca Regală rece pe care mi-a servit-o a fost o veselie în pahar, perfect proaspătă și la măsura așteptărilor mele.

Clienții Pukka Tukka sunt oameni informați și cu deschidere la lucruri noi. Au un venit peste medie, călătoresc mult și sunt atenți la tendințele din alte țări. Sunt oameni cu o bună înțelegere a lucrurilor și a priorităților în viață. Un procent însemnat dintre vizitatori sunt turiști străini care au aflat de bistro de pe Trip Advisor sau din recomandările bucureștenilor. Restaurantul Pukka Tukka s-a lansat în aprilie 2015 și încă de la început a fost în topul recomandărilor de pe această aplicație. Acum nu mai e, dar să lansezi un restaurant nou și să urce direct în top înseamnă ce ceva e foarte bine.

Ce anume? Mâncarea, desigur.

Iau, pe rând, tot ce nu are carne. Bruschette cu pesto roșu, o pastă de măsline și fac trecerea cu somonul pe cremă de brânză. Mai iau o gură de vin rece care a reapărut în pahar fără să cer. Ce bine. Mă opresc la salamul uscat, deși acum îmi pare rău că nu știu cum e un salam bio.

Conversația curge.

”De ce spuneți că mâncarea bio e mai gustoasă?”

”Produsele bio conțin micro și macro nutrienți de cea mai bună calitate, vitamine și minerale. În plus, nu întroduc în corp chimicale și toxine periculoase. Mai mult, sunt rezultatul unei agriculturi și al unei industrii alimentare evoluate, cu grijă și respect pentru natură și ecosistem. Interesul față de produsele sănătoase și care respectă mediul este în creștere și în România.” Ne-am realiniat la restul lumii civilizate… din acest punct de vedere cel puțin.

Și vine felul principal. Am ales o salată cu piept de rață pentru că sunt în întârziere și se face mai repede.

Îi fac o poză și ascult: un dressing cu maioneză care are un gust mai puternic de muștar, ușor picant, cu salată iceberg și… gata, deși mie mi se pare că are arome zeci la fiecare îmbucătură. Pieptul e gătit cu pregătiri de 24 de ore înainte, nu e gras și mă satur înainte să termin, ceea ce nu mi se întâmplă niciodată la salată.

Nu mai stau la desert și-mi plâng în pumni după ce văd cum arată apoi pe net.

Am stat la terasă, dar totul părea gândit foarte classy înăuntru și dacă vă place la alte restaurante, cafenele sau baruri la modă precum Alt-Shift, Origo, Interbelic Victoria, veți regăsi același modernism aici.

Plec spre casă mulțumită că am găsit un loc cu mâncare savuroasă și sănătoasă (nimic nu se prăjește acolo). Mă felicit că n-am mâncat decât o salată și am băut niște vin. Acasă mă așteaptă un pachet cu sarmale de la mama. Și ele tot bio.

Tweet