Citiți, copii, citiți! Copil în Epoca de Aur
Mă întreb dacă și despre copilăria noastră se vor scrie cărți la fel de savuroase ca cele despre copilăria din Epoca de Aur. Da, e drept că în orice perioadă ai trăi, când ești mic, toate ți se par extraordinare pentru că așa sunt toate experiențele noi. Iar când ești mic totul e nou.
Cu toate astea, copilăria plină de lipsuri a așa-zisei ”Epocii de Aur” a împins imaginația copiilor vremii să înventeze jocuri, jucării și, în general, să învețe să facă haz de necaz mai bine ca oricare altă generație. Au citit mai mult și mai de calitate ca noi, au fost frustrați (pe bună dreptate) de imposibilitatea de a se exprima liber, au avut amintiri veritabile și au legat prietenii exclusiv reale, nu virtuale.
Primii șoimi ai patriei s-au făcut mari și apoi au ajuns la vârsta la care și-au asumat copilăria și au început să se uite în urmă cu o caldă nostalgie, nu pentru comunism, doamne ferește, ci pentru cei mai frumoși ani ai vârstelor mici, ai descoperirii unei lumi nedrepte, dar fascinante prin noutate.
Despre Dan Cârlea ați mai auzit probabil sub pseudonimul online Camionagiu’. E un tip mărunțel care n-ar putea să conducă vreodată un camion, dar poate aduce unul plin de umor chiar și în situații în care majoritatea dintre noi nu am scoate niciodată o glumă (bună). Și pentru că Dan a fost un decrețel înzestrat cu talentul de a scrie, s-a pus pe treabă și i-a ieșit o carte despre a fi Copil în Epoca de Aur.
Cred că generația mea are amintiri de tranziție. Recunosc între amintirile mele doar unele dintre elementele comunismului și ale copilăriei descrise de Dan în cartea sa și, surprinzător sau nu, am simțit un strop de invidie pentru anii triști, dar de nemuritoare povești despre care scrie cu așa multă căldură.
Recomand din suflet această carte – indiferent de generația de care aparțineți – dacă sunteți de-ai lui o să vă regăsiți în mod tulburător, iar dacă n-ați prins nicio reminiscență a comunismului e important să știți care sunt valorile pe care încă trăim.
Cartea se găsește în București la Librăria Bastilia din Piața Romană și pentru țară se poate comanda aici. Cred că e un cadou potrivit pentru tații, unchii și frații noștri mai mari, ca tot nu știm niciodată ce să le luam de Crăciun…
Tweet
Unii dintre noi am terminat grădinița după care la vreo 2 ani au apărut șoimii patriei… Ce vremuri, taică!
as citi oricand cu placere despre copilaria acelor ani… mi-e atat de draga copilaria mea…o sa-mi comand cartea ca mi-ai facut pofta.
Pingback: Lansare Copil în Epoca de Aur cu bloggerii în Club El Dictador 9 decembrie 2011 | camionagiu.ro
desi nu au trecut multi ani de la copilaria mea, vad o diferenta imensa intre ce se numeste azi copilarie.
Ma bucur tare mult cand mai vad in metrou (si chiar am vazut) un pusti de cls 5a citind o carte in metrou, si tot vagonul zambind la el cu satisfactie. In your face, PSP!
Cu multa rabdare si perseverenta,cred ca in Romania cauza nu e chiar atat de pierduta :).
Nu e deloc pierduta, Sarah! Încet, încet lumea va învăța să îmbine armonios vremurile cu valorile tradiționale. Doar că merită să investim în copilăria noilor generații ca să asigurăm îmbinarea acestora pe niște baze sănătoase pentru mințile și sufletele celor mici. Copiii sunt la fel în fiecare generație, doar mecanismele de care dispun ca să se facă mari sunt diferite.
Mult spus cauza pierduta, doar ca mi se pare atat de diferit cum am copilarit eu si cum copilaresc cei din ziua de azi. Da generatiile de azi au oportunitati mult mai multe decat am avut eu,dar nu mai sunt folosite atat de constructive pe cat s-ar putea; pentru parinti e mult mai comod sa isi lase copilul sa se joace la calculator decat sa se joace cu el.
Eu nu am prins epoca de aur fiind un copil nascut in 89. Dar tot am avut parte de o copilarie fericita, alaturi de copii din blocurile vecini, alturi de urltele specifice „tanti mama lui..” 😉 Mi-am petrecut primii 12 ani din viata in Valea Jiului, intr-un mic oras de munte. Si tare fain a fost!
Cartea de mai sus pare perfecta de facut cadou si altora.
Nici eu n-am prins Epoca de aur comunista, dar am prins o tranzitie care a avut inca lipsurile de atunci, dar a ridicat povara cenzurii si a adus printre parintii nostri libertatea. Ceea ce a fost un echilibru perfect pentru dezvoltarea noastra ulterioara
Dupa cum am zis, indiferent de timpuri, copilaria ramane frumoasa!
Problema este daca se va mai citi carti ca in epoca de aur, au prea multe distractii copii care ii impiedica sa mai citeasca o carte.