Cetățean în Orașul Minunilor

Cu câteva zile înainte de concert, aflasem că în seara în care trebuia să se înceapă montarea scenei și a recuzitei de concert era un meci de baschet la Sala Polivalentă. Cu toate astea, vineri seară la ora 6 publicul întra în Orașul Minunilor și spectacolul a început la 8, așa cum era firesc într-un loc unde promisiunile sunt respectate. M-am întâlnit cu stafful pe afară, pe holuri: toată lumea era calmă, totul se rezolva aproape instant și, curând, Sala Polivalentă se popula cu oameni relaxați, zâmbitori.

E al treilea an la rând când sunt prezentă la acest concert și nu doar pentru că îmi place muzica celor de la Vunk, ci pentru că mi-au ridicat așteptările de la un concert organizat în România. O trupă care evită senzaționalul, care nu se supra expune pe la TV și lipsește din tabloide adună în fiecare an peste 5000 de persoane într-un show-concept pentru care primesc toate laudele, pentru care se muncește un an întreg. Anul acesta au reușit, prin campania de educare a publicului pe care au susținut-o, să vindă un număr record de bilete în perioada de pre-sale, arătând tuturor că biletele cumpărate din timp sunt cele mai valoroase.

Se întâmpla mereu ceva pe scenă, pe lângă ea, pe deasupra, proiecții pe tavan, artificii, lumini pulsatile la încheieturile tuturor, lumini care i-au însoțit pe toți până acasă. Un show gândit în cele mai mici detalii, care a mișcat ceva în toți cei prezenți. Puteai să nu fii deloc fan Vunk și tot găseai ceva care să-ți placă.

Anul acesta au fost două momente care mi-au plăcut mie în mod subiectiv. Primul a fost când primului cumpărător de bilete i s-a mulțumit public pe scenă. Cornel i-a spus numele, ziua și ora când a cumpărat bilete pentru un concert despre care nu se spusese decât că va fi în data de 3 octombrie la Sala Polivalentă. Conceptul și surprizele anunțate ulterior nu contau pentru primul cumpărător.

Mi-a plăcut momentul în care de pe scenă s-a desprins un felinar imens care l-a plimbat pe Cornel până la publicul din spatele sălii, dându-le ocazia să-l vadă de aproape, să coboare în mijlocul lor și să facă un tur complet și să dea mâna cu spectatorii care altfel n-ar fi avut nicio șansă. Poate nu pare ceva spectaculos, dar cred că pentru câteva puștoaice care n-au prins locuri în fan zone a fost ceva special.

Orașul Minunilor rămâne și după concert ca ONG în care vor fi activi membri trupei și se vor ocupa în continuare de cauzele frumoase care îl populează.

Felicitări echipei care stă în spatele acestui spectacol și fenomen. Sper să vedem asta, încet-încet, la mai mulți artiști. Sunt singurii care pot educa un public expus la toate deștertăciunile, nu prin a-l alunga, ci prin a-l transforma.

Foto: Facebook Orașul Minunilor