A Brașov state of mind

Încă de când am făcut cunoștință (târzie, ce-I drept) cu Brașovul, s-a lipit de sufletul meu iremediabil. Dacă m-ai supărat grav și vrei să mă împaci, dă-mi un bilet dus-întors și-o idee de cazare, dacă vrei să mă vezi într-o continuă beatitudine, lasă-mă în Piața Sfatului la soare, dacă vrei să te țin la inimă, ia-mi un covrig cu măr de la Simigeria Petru și ademenește-mă c-o ciocolată de casă […]

Citeste mai departe

Primăvara începe cu zâmbete

Îmi plac filmele românești. Îmi plac nu doar pentru că îmi oferă un cadru familiar în care să transpun o poveste, ci pentru că îți cutremură toată simțirea artistică. La un film românesc nu te derutează decorul, efectele speciale, costumele sau machiajul. Dar când pleci din sala de cinema rămâi puternic marcat de ce-ai vizionat pe marele ecran și știi că ai văzut un film cu adevărat bun când începi […]

Citeste mai departe

Pledoarie pentru dulcegării

Zilele astea am avut senzația că, din cauza sărbătorilor împrumutate și exagerat de marketizate, mulți s-au ferit să-și sărbătorească iubirea sau se vor eschiva, sub adăpostul cinismului. Da, e clar că ea trebuie celebrată mereu și nu trebuie o zi anume în care Cupidon să explodeze în mici sau mari inimioare kitchoase prin toată lumea. Și totuși de ce să nu ne iubim la vedere măcar o zi? Am fost […]

Citeste mai departe

Aproape acasă

După două săptămâni de alergătură, de stres, de trăit din valiză, de stat în improvizație, de împachetat, de despachetat, de aranjat, de pungi și saci, iată-mă în liniște, la biroul din cocheta și portocalia mea garsonieră. Îi mulțumesc lui Dan Dumitrescu și mașinii lui încăpătoare că au cărat greul și am de dat o sticlă de vin cu proxima ocazie când va putea să bea. Îi mulțumesc lui Mircea Meșter […]

Citeste mai departe

Răspuns corect: de la zero

Așa răspund la întrebarea-titlu de ultima dată. Frământările, grijile, angoasa din ultima săptămână nu le-o doresc dușmanilor mei niciodată. E drept, sunt mai prăpăstioasă din fire, dar mi se trage dintr-o dorință nestăpânită de control, de siguranță și căutarea unei perfecțiuni a propriei mele existențe care poate obosește prin egoismul ei. Am fost nesuferită, îngândurată, absentă. Am trecut de la o stare la alta mai rău ca un caz clinic […]

Citeste mai departe

Vă mulțumesc!

Vă mulțumesc tuturor pentru urări, pentru cele de c-o zi înainte, pentru cele copleșitor de multe din ziua Z și cele răzlețe de c-o zi după, toate la fel de bine primite și apreciate. Am rămas fără cuvinte. N-am dat nicio petrecere, n-am anunțat dinainte nimic și cu toate astea, am primit urări cum nici nu visam. E drept, Facebook ajută mult, dar am simțit că toate urările mi-au fost […]

Citeste mai departe

Prima mea excursie (memorabilă)

Onorez leapșa lui Chinezu cu un ochi râzând și cu unul întristat. Râzând pentru că a fost așa de distractiv, că eram mici și simpatici și plângând pentru că e așa departe vacanța dintre clasa a VI-a și a VII-a, cea mai încărcată de excursii. Eram elevă în clasa a VI-a J, venită de la o altă școală în anul acela și am făcut tot posibilul să mă integrez repede […]

Citeste mai departe

Ce-mi doresc de la anul cel nou

Am fost prizonieră (dar de bună voie și cu mare drag) la Piatra Neamț aproape de venirea Anului Nou. Și tare a mai fost frumos! Dar acum, revenind acasă și cu un picior de plecare la București, îmi dau seama că micuța și cocheta mea vacanță de Sărbători ia sfârșit și locul îi e luat de cenușiul dar vivacele București, de noi începuturi și de reluarea unor rutine. Drept să […]

Citeste mai departe