Bună, sunt Claudia, am douăzeci-și-ceva de ani (ceva mai mult) și n-am fost niciodată la balet. În anul 2 de facultate mi-am luat un abonament la Operă. Am plătit 80 de lei și al doilea bilet il primeam gratis sau la jumătate de preț. N-am fost niciodată. Nu că nu mi-am dorit, că intenția a existat, dar pe vremea aceea erau două mari impedimente: n-aveam bani să-mi cumpăr biletul meu […]
Tweet
In fiecare zi citesc carti. Imi place sa le simt filele, sa le rasfoiesc, sa le miros, sa le descopar. Ador momentul in care devin ale mele – cand le vad pentru prima oara asezate in biblioteca sau langa pat. Ma pierd in ele, ma refugiez, acolo invat, acolo sufar, acolo traiesc ca si cum ar fi aievea aventuri, iubiri, mistere si sunt plecata in toate colturile lumii, in paduri, […]
Tweet
In acest weekend mi-am dat sign out din mintea mea. Am iesit ca un duh dintr-o sticluta si n-am privit inapoi nici macar o clipa. Fara remuscari, fara vinovatie, mi-am luat campii, dealurile, muntii si muntii si nu m-am uitat inapoi. Sa nu exageram totusi, de gandit, am gandit, dar nu la ce ma asteapta pe mine acasa (sau unde o fi viitoarea casa), ci, in primul rand, la faptul […]
Tweet
Televizorul meu a ajuns de mult un obiect peste care mai des șterg praful decât îi apăs butoanele. Din când în când, în weekendurile în care lenevesc pe-acasă îl mai deschid să cânte acolo ceva. Cel mai des pe Paprika TV care mă relaxează de nu-i adevărat: vocile oamenilor ăia care gătesc și modul în care povestesc mă aduc într-o stare perfectă de weekend sau de seară. Unde mai pui […]
Tweet
1 octombrie pica intr-o marti, ziua aceea pe care v-o propusesem s-o inlocuim cu o sambata. Dar eu sambata nu reusesc mereu sa ma odihnesc: am diverse treburi administrative, trebuie sa ajung in diverse locuri, sa ma vad cu oameni, sa ma ingrijesc de garsoniera portocalie si sa pierd sosete pe vecie. Asadar, nu toate zilele de marti transformate in sambete sunt ce trebuie la mijlocul saptamanii. Dar pe 1 […]
Tweet
…se adauga listei cu orase care mi s-au lipit de suflet si asta se datoreaza festivalului PLAI care, indiferent de vreme, a fost exact ce-mi trebuia si m-a ajutat sa-mi mai deschid un pic mintea. Oamenii de festival E ceva foarte distinct in privirea celor care vin la festivaluri: sunt luminosi, iti zambesc doar din ochi si simti ca poti discuta cu oricare dintre ei. Nu stiu cum e pe […]
Tweet
Peste 12 ore a plouat in a doua zi de PLAI. Adica aproape incontinuu de pe la 11 si pana dupa miezul noptii cu pauze scurte pe care le-a recuperat volumul exact in timpul concertului Partrice cand, spre sfarsit, a turnat cu simt de raspundere, facand ciuciulete aproape 5000 de oameni. Si ce daca? 37 parteneri culturali si-au deschis azi atelierele, workshopurile si portile celor care au venit in ciuda […]
Tweet
Sunt putine lucruri in lume pentru care sunt de acord sa fac un drum de 8 ore cu masina, dar PLAI e, de departe, o alegere perfecta. De mult nu m-am simtit incarcata de atata energie buna dintr-o data, caci dupa atata drum si asteptare, in momentul in care am intrat pe poarta Muzeului Satului Banatean, epuizarea s-a transformat in coplesire pozitiva. PLAI este un festival realizat 100% din voluntari, […]
Tweet