Petreceam ca disperaţii

În zilele mele de pierdut fiecare weekend prin cluburi, petreceri, cămine şi alte locuri de destrăbălare, distracţia era distracţie dacă: 1. Eram mulţi prieteni – cu cât mai numeroşi, cu atât mai bine. Din glumele/dansurile/paharele a mai multor prieteni, n-avea cum să nu iasă o petrecere pe cinste. 2. Aveam muzică bună – dansabilă, eventual cu un vers scăpat pe-acolo, ceva ce-ai putea să fredonezi pe cele 7 drumuri drumul […]

Citeste mai departe