Vinerea de film – Fury

L-am așteptat, a fost printre puținele care m-a entuziasmat cu adevărat de la trailer. Pentru scara mea de evaluare, un film cu Brad Pitt și cu  Shia LaBeouf nu poate fi decât bun. Brad face alegeri și roluri bune, iar la cât de mult s-a vorbit despre cum s-au pregătit cei doi pentru rolurile lor (nu s-au prea spălat în timpul filmărilor etc), eram sigură că voi pleca de la cinema absolut impresionată pentru restul anului.

N-a fost așa, din pacate. Și nu pentru că Brad n-ar fi fost pe măsura așteptărilor, căci el a fost. Însă mult lăudatul film de război cu scene de cruzime destul de explicite, cu efecte speciale și desfășurare semnificativă de forțe a avut niște lipsuri peste care eu n-am reușit să trec.

Aliații își fac ultimele mișcări în teatrul de operațiuni din Europa în 1945. Sergentul Wardaddy (Pitt), înrăit de războiul pe care l-a purtat este la comanda unui tanc, peste o echipă de cinci oameni într-o misiune fatală. După ce supraviețuiesc unui atac, se văd în fața unei armate la o răscruce și decid să-i țină piept până la ultima suflare. Printre ei se afla și un tânăr începător pentru care această ultimă bătălie va fi cea mai importantă lecție a vieții lui.

Mi-a plăcut dinamica dintre oamenii lui Wardaddy – în alt context decât războiul, aceștia nici n-ar fi stat de vorbă unii cu alții, dar amintirile și experiența din luptă îi aduc împreună într-un chip aproape înduioșător. Fiecare dintre ei devine vulnerabil într-un mod neașteptat, mai ales personajul lui Pitt care arată mult cât din duritatea și cinismul afișate sunt adevăratele platoșe ale unui om întristat și scârbit de război. Mi-a plăcut și călătoria inițiatică a tânărului funcționar care se trezește în mijlocul acțiunii de pe câmpul de luptă, total nepregătit pentru viață, darămite pentru luptă. Acest ”manning up” (îmbărbătarea) pe care trebuie să o facă într-un timp foarte scurt e, după părerea mea, adevăratul film.

În rest, firul narativ mi s-a părut destul de subțire, unele scene se lungesc mult prea mult, unele detalii strică tot ce se construiește în imaginea de ansamblu: replici care nu se potrivesc unui film care se vrea foarte realist, efecte vizuale demne de un joc video, timpul se lungește și se scurtează după cum au nevoie personajele, inamicii mor de la o lovitură de pat de pușcă-n umăr, eroii cu glonțul în inimă au timp să mai curețe vreo doi și să țină un discurs. Scena ultimei lupte a fost aproape dureros de slabă în comparație cu restul filmului. Prea lungă, prea falsă, prea Hollywood, m-a dezamăgit și mi-a stricat toată starea. Și LaBeouf… ori nu i-am înțeles eu rolul, ori a jucat cam plat și fără poftă.

Deci da, Brad nu face alegeri proaste, el a fost exact cum mă așteptam și regizorul l-a pus în valoare, însă acestui film realist de război i-a lipsit substanța care face diferența între un film ok și unul memorabil. N-a fost să fie, dar măcar nu-mi pare rău.