Ziua de 27 de ore

Premisă: Trichotillomania, a complex condition which makes a person feel compelled to pull out their hair.

Asta e o boală pe bune, dar în ultimele săptămâni aud în toate părțile ”nu am timp” și ”nu mai duc” și-mi imaginez că dorința de a-și smulge părul din cap a devenit din ce în ce mai mare. Pentru oamenii activi din câmpul muncii, vârfurile de treabă de primăvara și toamna își cer drepturi asupra timpului personal, asupra gândurilor și energiei. Eu una am fost atinsă mai blând, deși ultimele două săptămâni am ajuns acasă înainte de ora zece seara doar de vreo 3 ori. Îmi place, nu zic nu, doar că aș fi vrut și eu o zi de 27 de ore ca să apuc să-mi văd oamenii dragi altfel decât pe fugă, să fac puțină mișcare, să mă organizez un pic în capul meu, să aloc timp unui proiect personal care necesită multă atenție și să nu mai adorm după 5 pagini de carte. Asta doar așa la prima strigare, cu primele lucruri care îmi vin în minte.

Și mai e și stresul. Sunt zile în care mă consum din multe nimicuri, o vorbă auzită mai apăsat decât e spusă în realitate, un laptop care nu merge, un telefon fără baterie, un om neserios. Aaah, îmi vine să… Trichotillomania!

Sunt sigură că multe dintre celelalte zile în care nu am de ajuns undeva și pierd vremea sunt vina mea. Mă rog, uneori, chiar e benefic să irosești un pic de timp, să faci o pauză ca să poți porni iar, mai bine și mai eficient.

De aceea, când am primit de la Equatorial invitația să particip la cursul lor de Managementul timpului și eficiența personală  din 12 – 13 decembrie 2014 m-am gândit prima oară că nu am timp de așa ceva. Și apoi mi-am dat seama că exact de asta ar fi bine să-mi fac

Dacă și tu ai nevoie de 27 de ore pe zi, hai cu mine.