Lefkada – Tzatziki și pietricele

După cum vă spuneam acum două săptămâni, am fost plecată la drum toooocmai în Lefkada grecilor.

În primul rând, pregătiți-vă fizic, dar mai ales sufletește, pentru drum. Sunt aproape 1100 de km, din care aproape jumătate pe la bulgari, deci cumva horror. Cu opriri regulate, dar scurte, am făcut vreo 14-15 ore la dus (plecat la 4 jumate dimineața, ajunși la 8 și ceva) și vreo 16 la întoarcere (plecați la 9 jumătate, ajunși la 1 jumătate în București). Diferența e că la dus ajungi într-un loc superb, mai ai chef de-o masă și-o vorbă, însă la întoarcere, dupa 8-9 ore prin Bulgaria pe timp de seară, îți pare Giurgiul cel mai frumos oraș din România. Am crezut că primul maidanez avea și-un covrig în coadă. Despre traseu, costuri și alte detalii tehnice pentru șoferi găsiți mai multe la Corina. Se poate merge și cu avionul, însă e păcat să nu aveți libertatea de mișcare și să depindeți de autobuzele lor. Plajele de bifat sunt dispuse pe ambele coaste și distanța e destul de mare între ele.

Prima recomandare e să vă faceți planul din timp. Noi am făcut rezervările pe la începutul lunii decembrie, am plătit undeva la 120-130 de euro pentru 8 nopți la o vilă superbă – Aleka’s House – pe un deal de unde aveam o vedere senzațională, înconjurată de flori, foarte curată, cu piscină. Gazda este foarte drăguță și va fi plăcut impresionată dacă aveți amabilitatea să duceți o mică atenție românească. Noi am dus un vin și a fost tare bucuroasă.

A doua recomandare pe care eu am considerat-o importantă la fața locului e să vă achiziționați niște papucei de plajă cam ca aceștia. Plajele sunt cu pietricele și nu credeam că voi avea ocazia să fac vânătăi în talpă.

Plaje de vizitat în Lefkada

În prima zi am ales cea mai apropiată plajă de Lefkas, orașul în apropierea căruia am stat noi, la vreo 18-20 de km, pe coasta vestică: Katisma. S-a dovedit a fi și cea mai mare, cu șezlonguri gratuite dacă îți comandai ceva de la barurile de care aparțineau, parcare cu plată la umbră, apă turcoaz și destul de călduță, valuri moderate. O bucurie de plajă.

Tot de acolo am plecat în penultima zi să sărim cu parapanta de la 650 de metri. La barul de care au aparținut șezlongurile noastre puteți găsi contactele băieților care sar. Despre asta o să scriu într-un articol separat când o să am și filmarea gata. Prețul începe de la 75 de euro, ușor negociabil în funcție de câte persoane sar, plus 10 euro pentru cardul pe care e filmarea.

Vasiliki e o plajă foarte lungă într-un golf unde se face windsurfing, însă cu statul la plajă mai subțire pentru că nu prea sunt șezlonguri sau umbrele și e plină de bolovani. N-am stat, dar dacă aveți aptitudini de windsurfing, acolo e locul.

Preferata mea a fost Egremni, o plajă fantastică la care se ajunge coborând, atenție! 350 de trepte. Și cum vă puteți imagina, urcarea are tot atât, plus o cădere de calciu și pulsul 150+. Dar să nu vă lăsați descurajați, merită. Apa curată, valuri decente, un mic bar pe plajă și umbrele la 3 euro pe zi sau șezlonguri la 7. Vă recomand un burger sau un gyros de la taverna de dinainte de scări. Fata cu părul verde nu prea le are cu calculele (ne-a cerut mai puțin), dar jos nu e mare lucru de mâncare. Ah, nici toaletă nu …

Milos Beach – mi-a plăcut aproape la fel de mult. Se ajunge cu barca de la Agios Nikitas, de pe coasta de vest, însă am avut ghinionul unei mări agitate și am fost nevoiți să mergem prin pădure vreo 15 minute. E pustie: nu bar, nu umbrele, nu toaletă, nimic, însă priveliștea e… oau! Plajă foarte lată, apa cam adâncă și noi am prins niște valuri care ne-au ținut mai mult la mal.

Porto Katsiki – Plaja anului 2012 în Europa. Meh. Se coboară/urcă 75 de scări, fără umbrele, mega aglomerată poate și din cauza faptului că era singura cu un nisip fin și făinos, extrem de plăcut după atâtea zile de pietre. Un restaurant cu prețuri destul de mari face delivery gratuit pe plajă, toaleta de sus e oribilă. Apa era paralizant de rece, nici n-am îndrăznit să intru cu totul. Priveliștea e spectaculoasă, dar mai mult de sus din parcare decât de la fața locului.

Am mai ajuns din întâmplare la o plajă mică la un golf fără valuri, Lakka Beach. Nu e de bifat neapărat. Poate doar dacă vă e poftă de o apă limpede și super liniștită.

Unde mâncăm?

În general, oriunde vă face cu ochiul, noi ne-am luat o singură țeapă în Lefkas în ultima seară că a durat foarte mult până ne-au adus mâncarea, dar tavernele sunt ok, prețuri mai mult decât decente – nicio masă, oricât de copioasă, n-a depășit 15 euro. Grijă la notele de plată: oamenii nu prea știu să calculeze, dar supriza e că nu adaugă, ci ies pe minus: o notă calculată de noi la 140-150, lor le ieșea 97. Nu de puține ori am redistribuit bacșisul prea generos la berile de după.

Am totuși câteva recomandări:

Restaurantul Rachi de pe muntele de la Katisma. Mâncare bună de tot, cam aglomerat și e posibil să așteptați, dar… iată ce apus prindeți acolo. Prețuri la fel ca peste tot, chiar dacă era peste toate ca ambianță și preparate.

În Nidri, restaurantul Symposio unde am mâncat foarte bine, ni s-a făcut un discount pentru că eram români (uite, uneori mai și merită :p), dar unde am stat și la o seară grecească. Dansatori populari, farfurii de ipsos (nu mai e voie să spargi farfurii adevărate) și voie bună.

Tot în Nidri am dat cel mai mare bacșis ever la un chelner iscusit de la restaurantul Pomodoro. O plăcere de om: atent, glumeț, rapid, săritor. Seamănă cu Allen din Two and a Half Men, n-aveți cum să-l ratați – e argint viu.

În Agios Nikitas e un local mărișor unde servesc clătite, înghetață și frozen yogurt. Vă rog mult, dacă mergeți la Milos, la întoarcere opriți acolo: totul, dar absolut totul e fenomenal. Clătite cu ciocolată și bucăți de căpșuni, înghețată cu Oreo și încă vreo 10 sortimente, froyo cu bucăți de fructe… de toate am mâncat și-aproape am dansat de fericre. Pe interior, desigur. Problema e că din cauza supradozei de zahăr nu-mi amintesc cum se numea… 😀

Altfel, tzatziki, calamari, creveți, midii, salată grecească, gavros (un fel de hamsii mai cărnoase, dar nu vin cu mujdei și asta a fost trist pentru mine), un burger umplut cu feta și roșii, feta picantă la cuptor, musaca… Totul vine cu cartofi prăjiți. Totul! Desert: baklava, cataif. N-am mai reușit să ajung până acolo la nicio masă oricum. Nu au supe sau ciorbe, duminică la venire am executat o supă la ora 10 dimineața de poftă ce aveam:)

Ce mai facem?

O croazieră! Musai! Kontogiorgis Cruises am luat noi: vas imens, împotriva răului de mare, preț de la 15 euro de persoană cu masă inclusă.

Plecare din Nidri, opriri în diverse porturi, peștere și plaje, mâncare pe vas (nu cine știe ce, dar orișicum), tur pe un colț de plajă și în jurul insulei Scorpios care a aparținut lui Onassis și unde a locuit și soția sa Jackie. E cumpărată de un rus acum și dacă e acasă, îi puteți admira și yachtul. Heh.

Seară grecească, cum am spus mai sus.

Plimbare la cascada Dimossari, lângă Nidri. Drăguț, nu m-a dat pe spate, dar merită într-o zi mai slow.

Plimbare și apus la cel mai sudic punct din insulă – farul din Doukato. Absolut superb! Atât de sudic încât eu am prins roaming de Italia

Plimbare prin Lefkas, un soi de Centrul Vechi de la noi meets Roma și Grecia. Turistic, aglomerat, potențial generator de țepe la mâncare, dar simpatic.

Ulei, oregano, miere, măsline – nu luați din orașe, ci de pe marginea drumului de la localnici. Mult mai ieftin, mult mai ok și valoare adăugată: bucuria din ochii lor când îți umpli punga…

N-a fost nimic foarte scump, e o vacanță accesibilă dacă e plănuită din timp și dacă e gașcă mare și distractivă cum a fost a mea.

Mulțumesc Andu pentru foto 1, 2, 5-13.