iarna.jpg

Unele lucruri nu se schimbă niciodată

Mai mult ca niciodată, viața noastră, a tuturor, se schimbă de la o zi la alta. Azi ești trist și pierdut, ziua de mâine îți poate aduce acea fericire pe care nici n-o mai visai, la fel cum și vice-versa e tulburător de valabilă.

Noi ne schimbăm cu fiecare zi, cu fiecare interacțiune. Copiem din ceilalți acele lucuri pe care le admirăm, ni se alterează modul de a reacționa cu fiecare om care ne zdruncină sau ne motivează. Pe fețele noastre apar riduri de încrâncenare sau de la prea multe zâmbete, stilul de viață într-o continuă fugă ne subțiază sau ne împlinește, comunicarea din ce în ce mai rapidă ne dă senzația că totul este la vedere și la un telefon sau mail distanță.

Dar sunt unele lucruri care nu se vor schimba niciodată:

mirosul casei părinților,

sentimentul pe care ți-l dă doar acel prim sărut după care totul este posibil și simți că poți muta munți infinit mai mari ca tine,

surprinderea pe care o simți după prima noapte de ninsoare,

nerăbdarea de a-ți vedea un prieten pe care nu l-ai mai văzut de mult,

suferința inforătoare pe care ți-o lasă în urmă dispariția cuiva drag,

durerea unei tăieturi cu o coală de hârtie,

rufele uscate în ger,

regretul că ai terminat o carte extrem de palpitantă.

Puteți să mă completați.

Pentru mine, sunt valabile oricare dintre cele de mai sus, dar au fost rodul unui exercițiu de imaginație după ce am văzut această fotografie, făcută de verișoara mea.

iarna

Aceasta este ulița copilăriei mele, cea pe care îmi sare în ochi doar gardul cenușiu al casei bunicilor și care, pe timp de iarnă grea, arată exact la fel de 20 de ani de când mi-o pot aminti. Vecinii s-au schimbat, vara nu mai este plină de copiii cu care mă jucam eu și nu mai e traversată de mulți oameni care nu mai sunt deloc.

Dar atunci când ninge peste ea, mă pot întoarce, pentru câteva clipe, în cel mai fericit colț din mintea mea.


  13 Comentarii

  1. Vasiliu Maria   •  

    Superb! Mi-au intrat la inima!

  2. Oana.   •  

    Chiar inainte am bagat in casa uscatorul uitat peste noapte in balcon. Direct in copilarie m-a dus mirosul ala si felul cum se simt.
    Foarte frumos ai scris.

  3. Claudia   •     Author

    Multumesc frumos, Oana! Ai inchis pentru o clipa ochii cu nasul in hainele piscate de ger? Nu-i asa ca a fost exact-exact ca atunci prima oara? 😀

  4. Ionut   •  

    Buna,
    Probabil ca mai sunt multe, dar am ales sa mai adaug cateva asa … de sezon :). Cadoul pe care il primesti fara sa te astepti sau sa fie vreo ocazie speciala; senzatia aceea cand iti ard obrajii, atunci cand intri in casa (si stai langa soba bunicii) dupa ce ai stat in zapada pana te-a prins seara; mirosul de nuca si scortisoara de la cozonacii si placintele cu mere facute cu drag de mama….

    Daca imi mai vin idei am sa completez pe parcursul zilei.

  5. Tocila Rodica   •  

    foarte frumoase erau acele vremuri de demult…oamenii erau mai simpli si mai buni si totul in jurul nostru era placut! o zi buna iti doresc.

  6. Claudia   •     Author

    Ionut, chiar te rog sa completezi, o sa mai adaug si eu daca mai aflu :)

  7. Bogdan Archip   •  

    te felicit pt. ceea ce ai scris mai sus….mi ai adus aminte si mie de vremea cand mergeam la bunici…:* bv.

  8. Laura   •  

    Mirosul de cartofi prajiti, pe holul blocului bunicii… Plansul din prima noapte de dupa o despartire dureroasa… Mirosul de scortisoara din Ajunul Craciunului…

    • Claudia   •     Author

      Chiar asa, mirosul de cartofi prajiti dintr-o camera mica :))
      Si da… noaptea aia…

  9. Mircea Tocila   •  

    Un poet, Mihai BENIUC, a scris candva o poezie care se voia un fel de " template " de cum se face / naste ARTA:
    -Cand voi lovi odata eu cu barda,
    Aceasta stanca are sa se crape,
    Si vor tasni din ea suvoi de ape……Baieti, aceasta este ARTA!
    Aceasta ultima fraza a ta: " Dar atunci când ninge peste ea, mă pot întoarce, pentru câteva clipe, în cel mai fericit colț din mintea mea. ", am curaj sa o spun, este LITERATURA, esenta de…

  10. Mircea Tocila   •  

    Un poet, Mihai BENIUC, a scris candva o poezie care se voia un fel de " template " de cum se face / naste ARTA:
    -Cand voi lovi odata eu see you barda,
    Aceasta stanca are sa se crape,
    Si vor tasni din ea suvoi de ape……Baieti, aceasta este ARTA!
    Aceasta ultima fraza a ta: " Dar atunci când ninge peste ea, mă pot întoarce, pentru câteva clipe, în cel mai fericit colț din mintea mea. ", am curaj sa o spun, este LITERATURA, esenta de…

Dă-i un răspuns lui Mircea Tocila Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *