Unde se oprește timpul
Zilele trecute, după îndelungi sforțări să-mi reamintesc parola, am intrat pe contul meu de hi5, abandonat cam din 2009. Eu și toată lumea care s-a mutat pe Facebook de altfel. Acolo, pe hi5, timpul s-a oprit odată cu ultimele login-uri.
Acolo, prietenii mei nu sunt căsătoriți, unele fete brunete sunt încă blonde, acolo încă nu au copii și au rămas în facultate. Pe hi5 nu ni s-au mai frânt inimile din 2009 și cea mai mare bucurie legată de job a rămas primul salariu. Acolo încă se ascultă hituri de mult trecute, se petrece în locuri care nu mai există și suntem proaspăt bronzați în ultima poză de profil.
Pe hi5 mai sunt persoane cu care nu am făcut pace online, dar cu care am revenit la sentimente bune acum. Acolo am rămas încă certați. Am văzut poze cu prieteni care acum nici nu se mai salută și profile ale unora care nu mai sunt printre noi deloc… Cel mai trist e că acolo încă nu au apărut oamenii care mi-au schimbat viața, aceia care de la o vreme îmi sunt apropiați ca frați și surori.
Acolo, în lumea înghețată în timp, purtăm haine la modă. Haine la care ne uităm acum și ori nu ne mai plac, ori nu ne mai încap. Văd vegetarieni cu hamburgeri în față și viitori preoți cu pahare de votcă în mână.
Unele treceri de-ale noastre prin online sunt ca niște portaluri în timp. Ajută la ținerea de minte, dar te sperie că rămâi acolo, închis într-un trecut inamovabil, care dispare doar când hotărăști să-ți ucizi identitatea pentru acel portal.
+1 la articolul asta. Asa este ai mare dreptate, si eu m-am uitat peste profil de hi5 acum vreun 1 si mi se parea… ciudat, parca nu era al meu.
E interesant cum dupa ani de zile modul nostru de gandire se schimba ce ni se parea amuzant in trecut acum nu mai are sens, ce ni se parea de neconceput acum incepe sa aiba sens si tot asa….
Eu zic că ăsta e un argument bun să nu ne punem viața pe net, ci s-o trăim în lumea reală. Pe mine nu cred că mă reflectă prea bine profilele de pe net și nici nu m-am străduit vreodată în acest sens.
gxg: here we meet again..:d…
claudia: am sa intru pe cont azi..sunt curios cum arata…dar din ce scrii tu, imi pot imagina..:d..
n-ai ce-i face, e normal ca oamenii sa se schimbe cu timpul, experienta de viata, lucrurile invatate…ceea ce conteaza insa e sa se schimbe in bine, sa devina niste oameni mai buni…si nu cred ca ar trebui sa isi ucida cineva identitatea de pe vreun site..e ca si cand ai arde pozele de cand erai copil..e istorie, e trecut, e trecutul fiecaruia si face parte din noi…ar trebui mai degraba ca fiecare sa intre pe profilul lui si sa vada daca a evoluat sau nu, daca prietenii de pe hi5 de atunci ii mai sunt inca prieteni si in ziua de azi sau au devenit doar niste cunostinte, daca visele de atunci si le-a indeplinit…etc…:D
Am pe contul de Hi5 peste 1232 de poze… sau asa ceva! Nu m-andur sa-l sterg ca-s stranse acolo atatea amintiri…
A ramas un album de amintiri pe care-l rasfoiesc doar cateodata, cand mi se face dor.
Frumos postul tau! Ca toate celelalte! Bine scris, bine punctat.
Share si de data asta!:)
*ma-ndur
Yep , nice dar nu te uita in spate ca o sa te petrifici la fel ca-n biblie asa ca singura si inevitabila alegere in viata e sa mergem tot inainte ca Jhony Plimbaretu Keep Walking baby
)