Hai în Orașul Minunilor cu mine!
Am devenit cetățean în Orașul Minunilor încă de la declararea independenței virtuale de pe pagina de Facebook. E orașul pe care îl așteptam: unde se întâmplă lucruri frumoase și fapte bune, unde bunul simț e Constituție, unde artele sunt Puterile în Stat și Primar e politețea.
Orașul Minunilor a apărut ca o inițiativă ce urma să anunțe concertul de pe 3 octombrie al trupei Vunk, însă el a devenit o comunitate de sine stătătoare, reunind nu doar publicul țintă al trupei, dar și oameni care vor o schimbare în bine. Sunt acolo artiști, publicitari, jurnaliști, bloggeri, regizori, oameni de afaceri… tot cei care vor să schimbe ceva.
Între timp, pentru ei a apărut și un imn:
Eu merg la concertele VUNK de la Polivalentă și voi fi și anul acesta. Știu din culise că s-au întrecut pe ei, au pus la cale un concert cum n-a mai fost: spectaculos, multi senzorial, o poveste construită până în cele mai mici detalii. Aseară am aflat că nu prea mai sunt bilete deja și că majoritatea s-au vândut din timp, la pre-sale, exact așa cum sunt sfătuiți toți cetățenii Orașului Minunilor.
Am pentru voi 2 bilete la concert. Tot ce trebuie să faceți este să-mi spuneți o poveste despre o faptă bună (a voastră, a altora, inventată) în comentarii. Am și eu nevoie să mă încarc cu bine și dau ceva la schimb Voi face extragerea prin tragere la sorți pe 2 octombrie.
Tweet
De fiecare data cand sunt apreciat pentru o realizare, apreciez si eu la randul meu alte doua persoane pentru realizarile lor.
O sa pun asta pe un tricou!
eu astept sa vad tricoul 😛
Eram acasa, la ai mei, intr-o perioada ceva mai dificila. Un om simpatic tare a venit din Bucuresti sa-mi aduca niste bunatati si sa ma ia pentru o zi la mare, in Vama. A fost ce trebuia sa fie, cand trebuia sa fie.
ce dragut! 😀
Cea mai draguta fapta buna pe care am facut-o de curand: in scara blocului m-a oprit o vecina de vreo 80 de ani, micuta de statura. Ca sa-ti faci o idee cam cat de mica este, eu am 1.89 iar ea imi ajungea cu fruntea putin mai sus de buric. M-a rugat sa-i schimb un bec din bucatarie, ca ea nu ajungea nici pe doua scaune, dupa cum mi-a spus. N-a fost mare lucru, dar m-am simtit bine, plus ca mi-a dat sa mananc si cea mai buna negresa din cate mancasem pana atunci. Cred ca o sa mai trec sa-i mai schimb niste becuri cand o sa simt miros de prajitura pe scara :D.
Ai un mail 😀 Felicitari!