10 ani de București
În weekendul acesta se fac fix 10 ani de când m-am mutat la București. Știu sigur că acest weekend e pentru că e cel de dinainte să înceapă facultatea, adică cel în care, acum o decadă (oau, cum sună!) mutam valize din casa părinților într-o garsonieră temporară în Piața Muncii.
Mă amețea de cât de mare era: zumzetul constant, dovada vieții, chiar și în creierii nopții, dar mai ales dimineața la 7-8, mă fascina. Stăteam minute în șir la balconul etajului 9 ascultând cum pulsa Orașul: dacă n-ați mai făcut asta de mult, încercați-o din când în când, e amintirea începuturilor. Când plec, mă eliberez de el, însă în câteva zile, în lipsa unor alte zumzăituri constante (valurile mării, prietenii mei discutând între ei, atmosfera unui festival), mă cheamă înapoi. Acasă.
Firește că, în afara valizei de haine, am adus și o valiză de speranțe pe care le-am împrăștiat pe străzile Bucureștiului. Pe unele le-am recuperat, pe altele le-am înlocuit, dar aici am apucat, în 10 ani, să le analizez pe fiecare în parte și să le aleg pe cele cu adevărat esențiale pentru dezvoltarea mea și nu pe cele care se voiau sau așteptau de la mine.
Bucureștiul e un oraș onest, fără măști inutile, care nu te menajează când te aștepți tu, ci mai degrabă te obligă să-i ceri, să-ți câștigi alinările, care nu te învață de nevoie sau de disponiblitate, ci că trebuie acum, aici!
Te iartă că fugi de el în fiecare weekend în care poți, doar pentru a te întoarce mai pornit să-ți vezi de viața ta de zi cu zi, între alte sute de mii ca tine.
Aici am învățat că nu sunt așa unică precum visam să fiu, că mai sunt zeci de alte Claudii care își caută același rost, alte Claudii cu chipuri diferite care gândesc asemănător și cu care mă pot întâlni la același concert sau același protest. Și cel mai bizar e că lucrul acesta îmi dă un confort neașteptat, de loc de care aparțin.
În București nu ești niciodată cu adevărat singur, dar te poți simți înstrăinat într-un mușuroi de oameni, însă astfel de momente pot fi rare dacă știi să-ți cultivi relațiile personale, să-ți prețuiești timpul petrecut cu cei dragi.
***
Îmi amintesc primele săptămâni aici: cum mergeam cu ochii-n patru să citesc numele străzilor, să învăț harta și ieșirile metroului, luam autobuze doar ca să văd unde mă duc și să încep să-mi fac în minte o rețea de artere principale, de acces în puncte de interes pentru viitorul apropiat. Mă plimbam pe străzi încercând să-mi cunosc viitorii vecini de oraș – cum se poartă, cum se îmbracă, cum vorbesc – cu o curiozitate și o sfială care acum mi se par naive, dar care m-au ajutat. Contrar părerilor, bucureștenii apreciază bunul simț, chiar dacă nu toți îl practică și, în timp, inevitabil devii și tu mai cinic, mai blazat. Dar o minte deschisă și cei șapte ani de acasă rămân mereu ”la modă” în București.
În altă ordine de idei, mă simt ca Acasă. Se spune că după 10 ani petrecuți într-un oraș, devii parte din el. După acest criteriu, începând din weekendul acesta aș fi bucureșteancă. Am buletin și tot ce trebuie, însă Moldova forever scrie pe mine 
Cum ați sărbători voi? Încerc să fac chestii foarte specifice în weekendul acesta: momentan am în plan o plimbare pe Calea Victoriei, un film, un festival, o bere la Gambrinus și niște mici la Obor. Alte sugestii?
Fotografia de la articol e făcută pe la jumătatea acestui timp
strada Xenofon, schitul Dărvari, casa Melik, castelul Ţepeş (în poza erai f aproape de el), hala de peşte Obor, tur complet de Herăstrău (normal că pe jos), mânăstirea Antim, palatul Bragadiru, cartierul de case din Cotroceni
Bune sugestiile! Cred ca strada Xenofon nu am văzut-o încă. Cred că voi face Luna București, că nu merge totul condensat într-un singur weekend 😀
Eu zic ca deja ai vazut mare parte si deja il cunosti, propun sa te gandesti mai mult la tine si daca tot e pe baza de sarbatorit sa mergi la Thomas Antique (sper sa mai fie deschism, nu am mai fost demult, daca nu varianta se gasesc, toate doar sa fie un loc unde iti place tie foarte mult), platou branzeturi, vin si o carte buna. Atat :).
In restul de timp ramas o plimbare prin Cismigiu si apoi Gambrinus and so on.
exact 10 ani de Bucuresti fac si eu
Mulți înainte și toți cu rost
Da-i Bucurestiului inapoi ce ai primit de la el in timpul acestor 10 ani. Da-i glas prin vocea ta in miez de noapte
Eu am facut 33 ani de Bucuresti, tot atat cat o viata. Daca as sarbatorii eu, as merge intr-o vizita la Casa Poporului, apoi as merge prin centrul vechi la o plimbare. As continua traseul pe Calea Mosilor pe la Universitate, apoi spre Obor. Acolo micii si berea, urmand spre Stefan cel Mare si as poposi in Dorobanti, la un restaurant vechi, de acum 10 ani. Apoi as merge din nou la primul local in care ai fost in urma cu 10 ani, cand ai pasit prima data in Bucuresti.