Unde ne mai ducem?
Bun, am inteles de mult ca la TV nu ai nicio sansa sa te mai uiti. Il mai deschideai pentru Discovery, daca esti pe RDS nu mai ai nicio scuza. Urlete, aberatii, pitzipoance, inmormantari, nulitati, belcali si bahmutence… un circ ieftin de care mi-e scarba si pe care incerc sa-l evit cat pot de mult.
Am inteles apoi si ca tiparul e pe moarte si ca o parte din subiectele alea de care am scapat de cand nu mai deschid televizorul apar in ziare care sunt o rusine pentru taierea copacilor. Subiecte slabe, prost documentate, copiate sau traduse, fara substanta si fara calitate informativa. Mai iei un ziar doar ca sa primesti cartea sau CD-ul ieftin care vine la pachet.
Am hotarat sa ma informez online, sa imi caut stiri din ceea ce ma intereseaza si sa deschid usurel si cateva siteuri generaliste ca sa aflu informatii despre starea natiunii ca sa nu traiesc intr-un univers paralel. O vreme a fost bine: navigam intr-o veselie printre stiri la fel de subtiri si prost scrise ca si in print, dar nu ma costa decat un pic de timp si daca ma simteam ofensata duceam sagetica pe „x” si dispareau. Si citeam bloguri unde aflam ce mai gandesc alti oameni ca mine despre una-alta si ne distram si ne informam dupa propriile noastre principii si interese.
Dar SOC si GROAZA! Internetul a fost invadat de oameni slabi de inger care se mira, se sperie si se panicheaza la vederea celulitei de pe fundul unei ilustre necunoscute, de moaca nemachiata a unei femei plictisitoare si de averile indecente ale vreunui politician (cum altfel decat) corupt. Si de la cele cateva tabloide de care radeam, boala asta s-a extins si am ajuns sa ma feresc din ce in ce mai mult si mai greu de titlurile pompoase si INCREDIBILE ale unor stiri cretine si fara valoare care apar mai nou in ziare ce erau odata respectabile.
Ba am inceput sa scot si unele bloguri din lista din aceleasi motive, sa sterg prieteni de pe Facebook pentru ca, intr-un fel sau altul, ma forteaza sa aflu despre lucruri care ma agreseaza, despre care nu vreau sa stiu si SOC! pe care nu dau doi bani.
Si mai e ceva: atunci cand refuz sa aflu „pretioasele informatii” inseamna automat ca nu-mi voi da cu parerea. Pentru ca datul cu parerea a devenit un alt sport de care nu ma mai pot feri pe internet. Unde s-a dus documentarea, obiectivitatea, toleranta si grija pentru ceea ce este cu adevarat important? Ne dam cu parerea fara macar sa citim informatia care ni se ofera, fie ea si de proasta calitate.
N-O SA-TI VINA SA CREZI! dar nu mai avem unde sa ne refugiem fara sa devenim salbatici si considerati inadaptati social. Am ajuns o natie unde normalitatea e o exceptie, unde ea trebuie ascunsa pe la colturi ca si cum ar fi de contrabanda si, cu parere de rau, o sa ne coboare la nivelul lor, o sa ne bata cu experienta si o sa picam de epuizare.
Si totusi cine sunt ei? Oare media si presa dau oamenilor ce cer sau oamenii primesc de la media si considera ca n-au de ales? Cine a pornit acest cerc vicios care antreneaza si prosteste o natiune intreaga intr-o singura generatie? Noi, restul, unde ne mai refugiem de goana dupa SENZATIONAL si despre ce mai vorbim unii cu altii daca ne informam doar pe domeniile noastre de interes?
Tweet
ușor-ușor nu mai rămîne nici un loc.. poate doar biblioteca…
Claudia,
mediile traditionale sunt doar surse de informare spre deosebire de online care a schimbat putin regulile, insa la nivel macro e doar o ‘extensie’ pentru ca sunt aceasi oameni. Datul cu parerea e un drept fundamental uman, nu aici e greseala. Daca reusesti sa iti pastrezi acel ‘filtru invizibil rational’ intre tine si stirea primita (prin orice mediu) si daca reusesti sa iti pastrezi mereu acea stare de spirit care sa te echilibreze si sa nu te enervezi la vazul unor stiri atunci totul e in regula. Evident, toti facem slalom printre stiri si filtram oameni ce ne incarca cu intentii rele, insa in acelasi timp eu cred ca a fugi de negativism e pralela cu a fugi de noi insine.
E doar ‘datul meu cu parerea’
Claudia, tot amalgamul de zoaie mediatice impotriva caruia te revolti reprezinta o particica din ceea ce ne defineste pe noi ca societate. Din pacate, oamenii de genul tau nu reprezinta media, nu sunt reprezentativi pentru Romania. Nici nu stiu daca au fost vreodata.
Eu am intrat în cea de-a 12-a zi în care n-am deschis televizorul. E atât de bine!
@Liviu – eu nu am o problema cu datul cu parerea, departe de mine ca blogger si om de online asa ceva. Eu imi dau cu parerea in fiecare zi, ar fi culmea sa zic ca nu toata lumea are acest drept. Dar dupa cum scriam – doar dupa ce ma informez sau citesc ce mi se da spre analiza pot sa imi dau cu parerea, astfel incat ea sa fie a mea, personala si argumentata. Altfel, sunt preconceptii si prejudecati si nu vreau sa intru in contact cu ele.
In ceea ce priveste „refugiul” de care vorbeam… da, elimin in mod constient diverse mizerii cu care intru in contact, dar in ultima vreme a devenit o lupta cu adevarat energofaga. Pana acum n-am mai avut senzatia asta.
Cata – Din pacate, nu. Dar stiu sigur ca sunt multi si ca mine si vocile noastre se fac auzite mai bine daca sunt mai multe. Dar problema oamenilor nereprezentativi pentru mase e ca sunt prea ocupati cu normalitatea si cu vietile lor ca sa isi piarda vremea certandu-se cu morile de vant. Si incet incet… o sa ne sufoce mizeriile astea sau o sa ne mutam in creierii muntilor.
Traim intr-o era in care informatia este data mai departe fara sa fie analizata prin propria prisma sau uneori nici macar citita. Sunt de acord cu Cata si nu cred eu personal ca ‘mutatul in munti’ este solutia, ci mai degraba minoritatea reprezentata de tine trebuie sa riposteze. Cei mai importanti pasi ai omenirii au fost facuti de oameni simpli, nu de cei de stat sau cei din media ‘controlati politic’.
Poti sa treci la cunostiinte prietenii de pe facebook pe care nu vrei sa ii urmaresti constant si ti vor disparea ce subiecte distribuie ei.
E mult mai liber in timeline asa. Iar dupa ce blochezi jocurile, chiar e liniste.
Eu am mi-am salvat anumite site-uri care stiu ca inca nu au ajuns intr-o stare avansata de putrefactie..Astfel evit intalnirea cu tot feluri de nonsensuri
Bun postul dar in commenturi nu gasesc nici un raspuns la intrebare.Asadar, unde ne mai ducem?
Cercul vicios in teorie nu e greu de rupt, ce lipseste din pacate intre romani este responsabilitatea si curajul de a avea o perferinta si a tine la ea.
Ar putea exista publicatii independente la care oamenii see you creier sa se aboneze si sa sustina o editura care sa publice ceva decent.
Cine doreste ca romanul sa fie, sa devina si sa ramana prost? statul roman, foarte simplu.
De ce? un popor las si marginit mental, e usor de juguit si tras in teapa. Un popor care nu cunoaste nici ce drepturi sau posibilitati are si nici nu are putere sa-si cladeasca un viitor.
Cum schimbam asta? see you cat mai multa cultura, si nu see you actiuni mari dar see you actiuni mici. Fiecare prieten sau amic see you care impartim o carte, o parere, sau care il convingem sa vina la un concert sau o piesa de teatru buna este un punct castigat pentru viitor, si poate asa in 10 ani romania o sa fie mai buna din punct de vedere intelectual.
@George – daca il stiam, lasam si concluzii, ori eu, ori cei care au citit. se pare ca nu gasim o solutie care sa functioneze…
Eu nu vreau sa fug in munti pentru ca, desi obosesc, voi sti sa fac mereu diferenta. Problema e la generatia care nu a mai apucat sa intre in contact cu ceea ce e normal. Noi, de bine de rau, cei care facem parte din Romania aia mica si mai buna, suntem putini, nisati si e greu sa-i atragi. Dar nu imposibil.
Numai m-am mai uitat la vreun program tv de 4 ani. Mi-au ajuns reclamele pana peste cap si am inchis totul. In astia 4 ani m-am uitat doar la meciuri de fotbal ( pe internet ). Dintr-o lipsa de stiri intram pe net sa le citesc. Le luam la rand, pe mai toate siteurile de stiri care aveau aceleasi stiri asa ca terminam repede. De ceva vreme insa m-am saturat de titluri ” soc, ramai prost, nu ai vazut asa ceva, etc ” si am incetat sa mai intru. La momentul actual intru odata la cateva zile pe gsp si stirileprotv (astea doua siteuri ,in zilele bune ai ce citi) doar 5minute. In reader am vreo 20 de bloguri nationale si asa aflu cate ceva ce merita cautat pe net, daca ma intereseaza subiectul.
Din propria experienta pot spune ca daca nu auzi/citesti/vezi toate ca^%turile ce se intampla prin tara, elimini un stres. Elimini informatie inutila gen „cine are cati copii , cine a mai fufat pe cive, etc” . Devii mai fericit, mai liber. Am castigat foarte mult timp.
Dupa 4 ani nu am murit fara „informatie”.
Nu trebuie sa mergi in munti, trebuie doar sa incetezi sa te mai intereseze.
Cu mutatul „in munti” nu merge, acolo este la fel de multa mizerie – de la „nuti + gicu 1976” si pana la ambalajele goale de „energizante” de „ultima generatie”. Ar fi nevoie de un altfel de „mutare”.
Cu ideea de „nu iti place ? schimba canalu’ !” nu merge fiindca idiotenia inradacinata este agresiva, chiar si fara intentie (dar de cele mai multe ori este CU intentie). Eu as incerca sa ma feresc, dar idiotenia este cea care devine agresiva. Idiotenia se intinde ca o pata de petrol care manjeste si sufoca. Ar fi nevoie de un altfel de “schimbare” decat cea a canalului.
Cum se poate salva de la extinctie, o specie pe cale de disparitie ? Raspuns : inmultindu-se. Dar „habitatul” este din ce in ce mai restrans. Iar conditiile de mediu nu sunt deloc prielnice. Asa ca … “se moare” incet si sigur.
Si pana atunci nu mai ramane decat sa ripostezi cand idiotenia te agreseaza. Este greu – nu intotdeuna esti pe masura fortei idioteniei, dar nu exista alternativa. Din pacate, in societatea asta exista doar cateva “oaze” de normalitate unde se poate trai linistit. In rest, legatura cu societatea se reduce la riposta – tu fiindca idiotul te agreseaza, idiotul fiindca vede in tine un ciudat care ii “agreseaza” lumea lui stramba.
Oricum o sa mor, macar sa stiu ca am facut ceea ce am putut … sa nu ajung sa ma “sochez”, “uluiesc”, “ingrozesc”, “incendiez” la unison cu idiotii.