Sâmbăta de teatru – Oana Pellea la Teatrul Mignon
Aseară am avut onoarea să văd un vis implinit sub forma unui teatru mic și cochet de pe strada Hristo Botev, nr 1, unul care inspiră și expiră pasiunea și energia unor oameni cu suflet mare. Piesa aleasă pentru deschidere a fost ”Vocea Umană” în care a jucat Oana Pellea și, probabil, lacrimile pe care ni le-a smuls cu interpretarea sa de excepție.
Povestea e, aparent, simplă: o femeie așteaptă un telefon de la fostul ei iubit de care s-a despărțit de câteva zile după o relație de 5 ani. ”S-a despărțit” am spus? Am vrut să spun a fost părăsită pentru o altă femeie cu care el se va căsători, iar acest telefon e ultima ei șansă de a-i auzi vocea și de a-i spune toate lucrurile pe care a încercat să le ascundă de el.
Piesa e tulburătoare. Oricine a trecut printr-o despărțire empatizează cu personajul până aproape de extrem, în special pentru că Oana Pellea transmite enorm de multă emoție. Scena de început, până să înceapă ”convorbirea” – cele câteva clipe pe care le petrece singură cât așteaptă telefonul – e chinuitoare pentru toată sala: starea aceea de sugrumare, neputința, tortura… sunt aproape palpabile, iar când, într-un final sună telefonul, tresari de pe scaun ca să răspunzi tu însuți.
Faptul că în conversația lor apare, încă de la început, o altă femeie care a greșit numărul și le împiedică dialogul, devine de înțeles abia pe parcurs, când afli motivele despărțirii lor, intreruperile repetate fiind bruște, invazive, ca niște ruperi de logică, exact așa cum ai bănui că au ajuns în situația asta. La un moment dat ea exclamă, referindu-se la o astfel de neconcordanță tehnică: ”E groaznic să vorbești și să nu te audă nimeni!”
Acest ultim telefon e ca o cronică a relației lor, dar și un martor a unei suferințe unilaterale magistral exprimată în cuvinte.
***
La finalul piesei Oana Pellea a rămas pe scenă cu privirea împietrită de durere, neieșită din rol. A fost nevoie de încă două chemări ca să ne privească cu adevărat și să adreseze câteva cuvinte, dat fiind natura evenimentului. A fost intens peste așteptări, așa că dacă vedeți că se joacă piesa undeva, nu ezitați, iar despre Teatrul Mignon vă pot spune că vă așteaptă cu brațele deschise și vă veți îndrăgosti la prima vedere iremediabil și ireversibil. Îi găsiți aici și veți auzi de ei numai lucruri frumoase. Garantez fără să clipesc pentru asta.
Tweet
Dar autorul textului nu există?
Superb articolul. Ai transmis emotia pe care ai simtit-o.
@Macul Rosu – Autorul piesei este Jean Cocteau. Pe mine nu textul m-a impresionat cel mai mult, poate de aceea nu l-am mentionat. Asta daca m-ai certat cumva
@Irina – multumesc frumos!