Mar Nero – Marea Neagră îşi deschide inima
De mult nu m-a mai impresionat un film aşa cum a facut-o Mar Nero…
Filmul este lipsit de clişee, ba chiar dărâmând orice preconcepţie aveai despre italieni, emigranţi şi viaţa lor împreună. A fost cu buget redus dar n-au facut economie la suflet nici producătorii italieni, nici cei români, mai ales ca povestea e inspirată după un caz real.
Tânara Angela pleacă din Sulina natală în Florenţa să muncească pentru familia ei din ţară, pentru a asigura un viitor fără griji viitorului ei copil cu soţul Adrian. Nimereşte la o bătrână aparent urzuză, îndurerată de trecerea anilor şi moartea soţului. Prin blândeţea ei, Angela o înduplecă încet pe Gemma, trezind-o dintr-o amorţeala a sentimentelor şi rupându-i pe rand toate barierele comunicaţionale cu care aceasta se înconjurase.
Povestea e învelită în multe metafore şi simboluri pe care le puteţi descoperi văzându-l până la capat, cu inima deschisă, pregatiţi de un film cu adevarat emoţionant, cu final neaşteptat şi conturat de două femei puţin în antiteză, dar care s-au completat perfect: cea batrană îmblânzită, iar cea tânară învăţând să devină puternică.
Îi mulţumesc Cristinei Bazavan că ne-a făcut cunoştinţă cu acest film la care voi recomanda tututor să meargă şi că ne-a dat ocazia să discutăm cu Dorotheea Petre, actriţa principală, care e la fel de dulce şi delicată ca în film 
Aici puteţi vedea poze de la discuţiile cu bloggeri:
http://dantanasescu.ro/2010/09/15/imagini-si-impresii-de-la-vizionarea-mar-nero.html