Dans, oameni buni!

”Opt minute pauză!” se aude din platou. Publicul oftează ușor și majoritatea susținătorilor pleacă spre culise să bea ceva, să fumeze o țigară sau să își încurajeze concurentul pentru care au venit să aplaude, să strige, să transmită un gând bun de aproape.

Între timp, pe scenă întră Baletul Dansez pentru Tine să facă o ultimă repetiție. Dansatorii sunt veseli și se tachinează, dar când începe muzica dau tot ce pot și semnalează echipei orice neconcordanță: muzica, recuzita, luminile. La sfârșitul pauzei ies râzând spre culise așteptând semnalul intrării în direct. Totul este pregătit după o săptămână de muncă pentru 3 minute de dans, iar asta îi face fericiți. Cu câteva secunde înainte de dans, coregraful Edi Stancu le strigă tuturor: ”Să aveți fețe!” În meseria lor și fețele dansează.

Când am ajuns la clădirea unde se filmează de 6 ani încoace show-ul Dansez pentru tine, aveam așteptări mari și îmi imaginam că, odată ce pășesc pragul studioului, voi auzi strigăte, voi vedea oameni nervoși, preocupați, care să alerge și să strige în dreapta și în stânga stresați de presiunea unei emisiuni în direct care de 12 sezoane este lider de audiență în fiecare vineri. Însă cuvântul care plutește între membrii echipei ProTv este relaxare.

Relaxarea vine din siguranța unui mecanism atât de bine uns încât nu este loc de greșeală: toate sunt numărate la secundă, camerele sunt mereu așezate în cadrul cel mai potrivit, toată lumea știe ce are de făcut. Odată fixate aceste coordonate, echipa are timp de o farsă, de o glumă cu voce tare și de mici surprize pe care să și le facă în timpul celor mai bine de 6 ore pe care le petrec muncind împreună ca cei de acasă să vadă la tv un show perfect.

Singurele emoții care se simt în timpul filmărilor (în special în pauze) sunt cele ale concurenților. Tot ce vedeți la TV: accidentările, lacrimile, frământarea celor care dansează, sunt cât de poate de reale. Repetă pe unde apucă și se încurajează reciproc cu acel tip de grijă pe care o porți unui om drag, nu am văzut nimic fals în ceea ce privește relațiile dintre ei.

Am fost în culise s-o cunoaștem pe Aylin Cadîr și să îi ridicăm moralul după ultimul dans la care nu a primit note prea bune. Vizita noastră pe platoul de filmare a avut scopul de a-i fi aproape ei și lui Ovidiu. Chiar dacă au pornit de pe locul I, după al doilea dans știau că vor intra la duel. Cu toate astea, Aylin zâmbea: ”Asta este… o să muncim mai mult săptămâna viitoare, nu are rost să-mi fac griji. S-a întâmplat, acum să vedem ce-i de reparat!” Gropițele pe care le face când zâmbește tresar într-o spasmă, în ochi i se citește îngrijorarea pentru o clipă, dar își revine imediat, căci toți cei care au venit s-o vadă nu pot fi dezamăgiți și nu vrea să-i transmită și partenerului ei starea aceasta.

Aylin dansează cu Ovidiu pentru a-i îndeplini acestuia visul de a deschide o școală de balet. E un vis care nu se referă la el personal: Ovidiu e balerin, știe de ce sacrificii e nevoie ca să urmezi o carieră în dans și știe că, din păcate, sunt din ce în ce mai puține școli unde copiii pot învăța grația și disciplina baletului. Nu e o cauză socială, nu e un motiv egoist și de aceea amândoi muncesc foarte mult: pentru că pot îndeplini nu doar visul lui Ovidiu, ci și pe cel al multor copii dornici de a deveni balerini.

Au avut cumva noroc: în mod excepțional trei echipe au fost la egalitate și au intrat toate la duel. Eu cred în visul lui Ovidiu, mi se pare unul dintre cazurile care chiar merită să câștige, dincolo de dramele personale ale celorlalți concurenți, la fel de importante, dar numai pentru fiecare în parte. Odată rezolvate, lumea va fi mai bună doar pentru ei personal. Și uneori emoțiile, întinderile, accidentările, orele nesfârșite petrecute în fața oglinzilor de dans își cer zgomotos tributul…

Fotografiile mele sunt făcute cu Sony HX100V