Tocmai m-am întors de la spectacolul lui Dan Puric – One Man Show despre care aș spune că a fost excepțional. Așa ar fi trebuit să fie. ”One Man Show” este un spectacol de pantomimă, dans, step, teatru mut, sunet si lumină. Dan Puric nu vorbește, deși toată lumea știe că o face atât de bine, Dan Puric construiește bucăți de imagini pe care le lasă publicului spre completare. E […]
Tweet
Eu n-am copilărit în comunism. Pe mine m-a prins Revoluția când eram mică de tot și n-am prins lipsurile grave ale sistemului comunism așa cum sunt ele descrise în prima parte a cărții Alinei Nedelea. Da, am mâncat parizer și ”ciubuc” turcesc tare ca piatra, dar, în afară de o singură coadă la lapte la o oră minusculă, nu știu mai multe. În schimb, am prins anii 90 când România […]
Tweet
Cum să vă spun? Mie-mi plăcea rău de Președintele Roosevelt. L-am văzut în Pear Harbour făcând eforturi să se ridice în picioare ca să arate celulei de criză de după tragedie că e nevoie să arate că SUA trebuie să stea dreaptă. E scena asta: Cum să vă explic? Regele George al VI-lea e cel care făcea eforturi foarte mari, totuși adorabile în Discursul Regelui în lupta împotriva bâlbâielii. Cartea […]
Tweet
Bun, am inteles de mult ca la TV nu ai nicio sansa sa te mai uiti. Il mai deschideai pentru Discovery, daca esti pe RDS nu mai ai nicio scuza. Urlete, aberatii, pitzipoance, inmormantari, nulitati, belcali si bahmutence… un circ ieftin de care mi-e scarba si pe care incerc sa-l evit cat pot de mult. Am inteles apoi si ca tiparul e pe moarte si ca o parte din subiectele […]
Tweet
Am văzut de curând ”The Way We Were” cu Barbra Streisand și Richard Redford (aah ). E din 1973, dar Slavă Domnului, problemele lor sunt atât de actuale încât zici că a fost făcut ieri, pe studiu de caz. Farmecul filmelor mai vechi stă în jocul actoricesc un pic mai evident decât acum când totul pare atât de real și, deși te introduce foarte intens într-o poveste, uiți că mai […]
Tweet
Ultima recenzie de carte pe anul acesta m-a surprins pentru ca, desi in ultima vreme timpul alocat pentru citit s-a diminuat atat de mult ca m-am temut pentru rubrica de duminica, in ultimele doua saptamani am terminat doua carti. Trilogia Sanctus a lui Simon Toyne are acel stil de scris care te face sa citesti pagina dupa pagina fara sa rasufli, in special undeva dupa mijlocul cartii cand actiunea devine […]
TweetRubrica de azi v-a indus in eroare. Nu am fost la teatru si nu vreau sa va recomand nicio piesa. Azi e vorba despre actorii din noi. Meritati nominalizari la mai multe categorii si un Oscar daca… … ati zambit fortat si de nepatruns atunci cand in inauntrul vostru se dadea o lupta dureroasa. … ati ridicat moralul celor din jur atunci cand in voi nu mai era niciun strop […]
Tweet
E aproape o luna de cand am vazut filmul lui Mungiu si inca este foarte viu in mintea mea, de parca l-am vazut aseara. Stiu derularea tuturor scenelor si modulatia vocilor in functie de dramatism. Si, ca sa spun asa, Doamne, cata drama! Nu stiu daca il mai gasiti in cinematografe, dar daca apare pe DVD dau daca auziti de vreo vizionare, faceti tot posibilul sa vedeti acest film. Am […]
Tweet